SuperBlog 2009 - Etapa XXXI

FUGI DE PAPARAZZI CU AJUTORUL NOILOR AUTOBOMBILE TOYOTA OPTIMO

Intra in graba si tranti usa in urma ei. Abia ajunsese acasa; paparazzi o urmarisera frenetic pe tot drumul de la aeroport si pana la vila moderna, cu accente rusesti. Nu stia ce sa faca. I se spusese ca devenise o senzatie media inca de la primele ore ale diminetii, cand vestea izbucnise pe NBC, apoi in toate publicatiile online din jurul lumii… Nici macar nu indraznise sa cumpere editia de dupa-masa a ziarului ei preferat.

Voia sa fie singura, departe de toti si de toate. Telefonul ii arata 348 de mesaje… si inca suna… il decupla, dupa care isi inchise si telefonul mobil, si se puse pe pat, in pozitia ganditorului. Se uita la ceas: mai avea doar 3-4 ore pana la apus. Trebuia sa scape de fotografi cu orice pret. Nu isi putea permite niciun fel de expunere pana cand lucrurile nu se vor carifica.

Deschise bagajele, scoase hainele de vara si le inlocui cu pulovere, jeansi grosi, hanorace… Pleca la cabana, macar pana cand altcineva – poate Jon sau Kate – va ajunge in atentia presei. Facu bagajele, impachetand cu grija cele necesare, apoi puse valizele in portbagajul noului Toyota, mai exact un Optimo Auris, primit cadou din Europa in urma cu 2 luni. Intra in masina si ezita un moment, apoi deschise usa garajului. Nu apuca bine sa iasa la sosea, cand fu inconjurata de doua duzini de fotografi. Abia reusi sa-si faca drum printre ei.

Paparazzi se tineau dupa ea cu masinile si scuterele. Undeva catre iesirea din oras, opri pentru a-si aranja lucrurile. Isi puse BlackBerry-ul si agendele cu pixuri inscriptionate cu numele ei in partea de sus a torpedoului, iar micul aparat foto in partea de jos. Trebuia sa aiba la indemana balsamul de buze si crema de fata contra gerului, pe care le aseza in interiorul consolei centrale. In consola de plafon, destinata ochelarilor de soare, ascunse un card SD, un flash drive si o rola de film de 8 mm.

Realizand ca se infrigurase, dadu drumul la caldura. Era mereu cu ochii in oglinda retrovizoare incalzita. Nu vedea nici urma de paparazzi. Sa fi scapat atat de usor de ei? Iesi din oras si urca lin soseaua catre cabana, insa i se facu foame. Opri la un diner pentru un take out si un latte fierbinte. Cand iesi din local, multimea de paparazzi o asteptau, o asaltau cu aparatele foto, camerele video sau microfoane, cerand declaratii…

Datorita sistemului inteligent de acces si pornire Toyota Smart Entry & Start, descuie usa doar prin simpla atingere a manerului, puse punga cu mancare pe scaunul din dreapta, cafeaua in suportul pentru pahare, si porni motorul imediat, prin actionarea butonului Start. Isi puse centura de siguranta cu prindere in trei puncte, si accelera la maximum.

Ajunsese in siguranta la cabana, pierzandu-i pe ziaristi cu mult inainte de o coti inspre drumul ocolitor. Multumi in gand celui care-i facuse cadou masina Toyota Auris – motorul se comportase excelent, iar tehnologia Optimal Drive, care permite un echilibru intre consumul redus de combustibil si emisii scazute de CO2 o vor mentine in afara zonei 0 a celebritatilor care nu au grija de natura, intrate de cativa ani in atentia organizatiilor de protectie a mediului.

Mai multe informatii despre oferta Optimo a companiei Toyota aflati aici.

Acest post a fost scris pentru cea de-a treizeci si una etapa a concursului SuperBlog 2009, initiat de PCNews.

SuperBlog 2009 - Etapa XXX

TREI AMBRE PRETIOASE



Entry 1

Bun venit pe blogul PreciousAmber!

Suntem trei prietene in care spiritual antreprenorial a inceput sa-si faca simtita prezenta din ce in ce mai mult. Cand nu a mai putut fi ignorat, am hotarat sa facem un blog comun in care sa ne prezentam si comercializam produsele: bijuterii si accesorii pentru iubitorii de creatii autentice, dar si ornamente de Craciun hand made.

Echipa PreciousAmber


Entry 2

Hello, suntem A si B si realizam bijuterii unicat, dar si portofele, genti, curele si posete din materiale reciclabile: ata de diferite feluri, lana, piele, lemn si fimo.
Incercam sa gandim “outside the box” si sa privim ca pe o provocare fiecare obiect pe care-l facem. Indiferent ca esti glam sau rock, classic sau goth, office sau casual, la noi vei gasi mereu accesorii pe gustul tau! In plus, lucram eco, asa ca nu trebuie sa iti faci griji pentru mediu cand cumperi de pe blogul nostru.

AB


Entry 3

Buna. Esti pasionata de Craciun la fel ca si mine? Stim ca te-ai saturat de kitsch-urile care impanzesc magazinele an de an. Vrei ceva unicat, realizat manual, simplu si nu foarte “flash-y”. La noi vei gasi tot anul podoabe si decoratiuni pentru cea mai frumoasa sarbatoare a iernii. Indiferent ca preferi motivele religioase ori laice, iti putem realiza ornamentele dupa ideile tale. Iti ofer podoabe lucrate in croset, fimo, fetru si alte diferite materiale reciclate/ reciclabile.

Te astept, prezentandu-ti o oferta variata care sa-ti incante clipele magice ale lunii decembrie,

C

(imagini via si via)

Acest articol a fost scris pentru a treizecea etapa a concursului SuperBlog 2009, initiat de PCNews, etapa sponsorizata de Hostway.

Backstreet Boys - "Bigger"

NOU SINGLE/ VIDEO BACKSTREET BOYS


Vazut la Adi pe blog. Si of course, daca e vorba de un single BSB, il veti gasi si la mine. :)

Piesa e chiar fainuta, s-ar putea sa devina repede una dintre preferatele mele.
Videoclipul e atipic pentru ei; cu atat mai bine.

Va las sa-l savurati, incheind cu un OMG admirativ pentru Howie. Ah, si KTBPA!

SuperBlog 2009 - Etapa XXIX

NEVADA, ARIZONA, NEW MEXICO, TEXAS, LOUISIANA


Culorile rasaritului se reflecta puternic in argintiul mat al Chevrolet-ului ’70 cu care am pornit din Nevada. Destinatia noastra este New Orleans, Louisiana. Suntem deja in Arizona, si ne oprim la marginea drumului sa consultam harta desfasurata pe capota masinii. Mai avem de trecut prin New Mexico si Texas pentru a ajunge in Louisiana… Calculam traiectoria, zilele dedicate road-trip-ului si constatam ca avem destul timp la dispozitie pentru o aventura in sud.

Ni se face foame. Nu departe zarim un local cochet si foarte american, si decidem sa luam un mic dejun consistent. Imi aduc aminte ca netbook-ul meu – ASUS EeePC 1101HA (SeaShell) – trebuie incarcat, asa ca il iau cu mine in diner. Optam pentru omleta, sunca, cartofi aurii, suc de portocale, biscuiti sarati de casa si placinta cu mere (ultimele 2 feluri le pastram pentru drum), bem cate o cafea tare si sarim din nou in masina.

Soarele a urcat pe cer, caldura este inabusitoare. Praful se ridica in jurul nostru, facandu-ne sa tusim din cand in cand. Deschid ASUS SeaShell in speranta ca voi prinde o conexiune la liber in the middle of nowhere, insa fara succes. Cu gandul la o expozitie personala de fotografii despre frumusetea sudului SUA, facem o gramada de poze, incercand sa surprindem ipostaze clasice, curioase, inedite, oameni simpli, saraci, bogati, obositi, veseli, petrecareti. Prinsa cu transferul pozelor de pe SD card in netbook, observ destul de tarziu ca avem conectivitate la Internet. Foarte repede postez cateva fotografii pe blog, pentru cititorii fideli.

Sofam cu schimbul. E randul meu acum. Pun benzina de vreo 150 de dolari, cumpar niste alune. X a adormit. Innoptam la un motel dubios – ne bucuram mai mult pentru dusul revigorant, decat pentru camera/ patul in sine.

Dis-de-dimineata pornim spre Phoenix. Cand nu fac fotografii, imi iau Asus-ul si scriu pagini intregi din noul meu roman de calatorii. Ma inspira enorm peisajul desertic si stancos unde misuna, ca o umbra fugara, zeci de coioti. Intotdeauna ii auzim, pe la asfintit, urland a pustiu.

Alta seara, alt motel. In lipsa unui televizor, ne uitam la American History X pe netbook. Ecranul wide de 11.6” este suficient pentru o vizionare comoda. Ne trezim in zori si ne grabim spre New Mexico, fara a lua micul dejun si fara a incarca Asus-ul. De fapt, bateria acestuia are o autonomie de 9.5 ore, si inca este pe jumatate full.


New Mexico e un stat colorat, cu multi vorbitori de limba spaniola. Spiritul latin ma invioreaza. In masina ascultam un post de radio care difuzeaza doar piese country in limba engleza si spaniola… combinatie interesanta si deloc plictisitoare.Mancam repede niste tacos, umplem lada frigorifica cu doze Coke si Sierra Mist si ne grabim sa ajungem la un targ de produse traditionale, unde speram ca vom realiza fotografii care sa surprinda esenta mistica a targului taranesc. Abia astept sa le impart cu cititorii de pe blog! Bineinteles, ma va ajuta si de data aceasta delicatul SeaShell…

Acest post a fost scris pentru a douazeci si noua etapa a concursului SuperBlog 2009, initiat de PCNews.

Music for the Soul

SANDY E JUNIOR - EL AMOR NO FALLARA

Sunt frati, sunt din Brazilia si pana in 2007 au format banda Sandy e Junior. Pentru cine se intreaba, Sandy e ea si Junior e el, formatia avand in spate o cariera muzicala de 17 ani.

Melodia prin care i-am descoperit se numeste "El Amor No Fallara" (anul aparitiei - 2002), e in spaniola si are versiuni corespondente in limba portugheza ("O Amor Nos Guiara"), engleza ("Love Never Fails") si franceza ("L'Amour... Ce Remede").

Alegeti varianta care se potriveste sufletului vostru, eu voi ramane la cea mai draga mie, "El Amor No Fallara":

Motociclistul si vrabia (Banc)

Un motociclist rula pe autostradă. La un moment dat, în faţă îi zboară o vrabie care se loveşte de motocicletă. El ridică vrabia, o duce acasă, o pune într-o colivie, îi pune apă, câteva firimituri de pâine uscată şi se duce la culcare.
Dimineaţa, vrabia se trezeşte şi cugetă:
- Aşadar… apă, apă… pâine uscată, pâine uscată… gratii, gratii… Doamne! Te pomeneşti că l-am omorât pe motociclist!

via

SuperBlog 2009 - Etapa XXVIII

IMPLICATA IN PROIECTUL TRANSFORMERS: REVENGE OF THE FALLEN


Tocmai am acceptat o oferta extraordinara – aceea de a fi scenaristul noului film Transformers: Revenge of the Fallen. La sedinta cu producatorii mi-am spus hotarata punctul de vedere: ne vom axa pe poveste. Nu vom mai lasa ca efectele speciale sa faca din Transformers o pelicula lipsita de substanta, un film destinat tipilor care poarta toata ziua wifebeaters si beau bere dupa bere. Vom urmari un fir epic, care va fi miezul filmului, si pe care il vom presara cu CGI de inalta performanta: roboti-transformers, masini scumpe, vehicule militare, urmariri spectaculoase, explozii nemaivazute.

Si cum bugetul de care dispunem nu este foarte mare, am conchis cu Michael Bay sa alcatuim o distributie cuminte pentru rolurile principale (diferita de cea a primului film), cu actori din zona “young Hollywood” si “experienced Hollywood” care sa nu aiba pretentii exagerate si care sa fie extrem de talentati, indiferent de zona in care au debutat: seriale TV, filme pentru marele ecran, reclame la diferite produse. Dupa cateva luni de auditii, in timp ce am scris si modificat scenariul filmului, numele care se afla pe lista finala sunt:



Adam Brody in rolul: Sam Witwicky

Jessica Szohr in rolul: Mikaela Banes

Michael Vartan in rolul: Major Lennox

Omar Epps in rolul: USAF Master Sergeant Epps

Vincent D’Onofrio in rolul: Seymour Simmons (a acceptat un rol de “special guest star” pro bono)

Paulo Constanzo in rolul: Leo Spitz

Urmeaza luni de pregatire intensa. Rezultatul? In 2009, in cinematografele din intrega lume.


Acest articol a fost scris pentru a douazeci si opta etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

SuperBlog2009 - Etapa XXVII

„SAVE THE BRIEFCASE, SAVE THE WORLD” – ASUS STYLE


Imi tarasc cu greu trupul afara de sub daramaturi. Pe moment, nu-mi amintesc ce s-a intamplat. Deschid ochii, si lumina crepusculara a zilei ma izbeste puternic. Ma privesc; sunt intreaga, insa mi s-a furat ceva – un dispozitiv. Sunt singura si nu pot nici macar sa tip. Plang, sperand ca macar cineva imi va auzi disperarea. In zare, soseaua se serpuieste pana catre deal. Si totusi sunt aici, in mijlocul a ceea ce a fost candva un oras. Si nu e nimeni in apropiere. Nici macar un suflet.

Palmele ma ustura de parca cineva mi-ar fi turnat otet pe ele, buzele imi sunt crapate si sangereaza. Imi sterg lacrimile cu maneca taiata si murdara a hainei, tatuandu-mi pe obraz doua dungi gri de murdarie. Ma ridic incet, chinuindu-ma sa stau dreapta, dar cedez dupa mai multe incercari. Ochii mi se opresc asupra unei bare de metal aflate la cativa metri inspre dreapta. Ma tarasc pana la ea, si sprijinindu-mi mainile de bara, ma ridic, in sfarsit. Ma doare... Vad cladiri distruse, totul spulberat. Nici un semn al contemporaneitatii nu se mai distinge. Intregul peisaj morbid este invelit in pietre mari, bolovani si praf. Deci asa arata mormantul unei civilizatii! Oftez din toata fiinta mea si simt ca iarasi ma apuca plansul. Nu, nu trebuie sa plang, trebuie sa fiu puternica!

Parul imi flutura in vant si simt racoarea zilei. Mi-e frig. Mi-e cald. Tremur. Trebuie sa-mi gasesc un adapost, sa-mi pun ordine in ganduri, sa incerc sa disting intre fantezie si realitate, caci totul mi se pare a fi un joc stupid al soartei. Sa fie acesta sfarsitul lumii, apocalipsa? Daca este, atunci de ce am supravietuit doar eu? Poate ca mi-am facut rau, sau poate ca am facut rau celorlalti. Dar nu este nici o prezenta umana sau inaripata ca sa-mi confirme banuielile, asa ca ma multumesc sa o gandesc doar. Vad o adancitura intr-un perete de beton. Ma misc incet pana acolo si o cercetez; este destul loc pentru a incapea inauntru, pentru a ma adaposti de ceea ce va urma. Caci va urma ceva; o stiu! Ma asez pe un bolovan. Iarasi tremur… Ploua. Ma ridic si stau in ploaie, ca sa ma curata. Picaturile sunt reci, dar imi dezmiarda incet ranile. Sangele dispare, sunt din nou curata. Oare cand m-am mai simtit atat de bine? Pentru moment, optimismul isi face loc in inima. Dar apoi…

Ma trezesc tipand. Viziunile se repeta, noapte de noapte, obsesiv, violent. Caut bezmetica telefonul mobil prin intuneric si il sun. Dupa al treilea apel, imi raspunde, somnoros. Incerc sa ma adun si ii spun hotarata ca trebuie sa aflam niste raspunsuri cat mai repede. In toiul noptii, ca niste fantome fugare, mergem in „buncar”. Sunt supusa unor teste complicate de catre Doctor. Se pare ca nu sunt singura care a fost bantuita de aceleasi viziuni. Sunt condusa intr-o sala cu multa aparatura ce pare a fi tehnologie avansata. Mi se prezinta ASUS 5566WXYZ, cel mai complex, periculoas si incredibil dispozitiv al celor de la ASUS. E un fel de combinatie intre Asus Lamborhini VX si o tehnologie parca extrateresra. Tresar. Imi pare... este, intr-adevar, cel pe care-l vedeam in franturi de cosmar.

El se apropie de mine. Imi confirma din priviri ceea ce banuiam de multa vreme: e in mainile noastre sa salvam lumea de „inamicii HK”. Mi-e frica. Lucrez pentru „baietii buni” de 2 ani deja, insa e prima data cand mi se incredinteaza o misiune pe teren. Avem parte de un training scurt, ne echipam si ne urcam in Hummer. Alaturi de noi, in servieta, ascuns sub bancheta, este 5566WXYZ.

Lasam zgarie-norii in urma si ne indreptam inspre desertul Nevada. Dupa o vreme, observam suntem urmariti de un grup de masini de teren, care par a fi blindate. Se trage in noi din toate partile. Ocolim cat putem stancile, gloantele, celelalte masini. E o ambuscada! Usile Hummer-ului nostru ii zboara usile din cauza unei deflagratii cauzate de urmaritori. Ne rasturnam violent cativa metri mai in fata. Incerc sa ies din masina, dar ma impiedica centura de siguranta, care s-a blocat. Reusesc sa o tai cu ajutorul unui cutit din dotare si ma reped sa vad daca el a patit ceva. E inconstient. Macar respira...

Ridic cu greu bancheta si iau dispozitivul, in speranta ca voi putea trimite un S.O.S. Sunt ridicata brusc si tarata din masina de unul dintre inamici, care imi smulge servieta din mana. Vor sa castige controlul asupra tuturor satelitilor responsabili cu comunicarea datelor... Formeaza un cod, deschide servieta, apoi formeaza un alt cod. XXXXXXXXXXXXXXXX din care observ doar ultimele litere. 483... ?! Nu se poate, e... activata! Strig catre ei ca au armat BOMBA, insa acestia cred ca e doar o diversiune din partea mea. Oh nu, viziunea se va adeveri! Trebuie, cu orice pret, sa recuperez dispozitivul.

In secunda urmatoare, aud o rafala de focuri de arma. El si-a revenit si incearca sa previna catastrofa. Simt o arsura in picior. Am fost nimerita de un glonte! In haosul creat, apuc servieta din nisip; ma rog sa nimeresc combinatia buna si sa introduc codul pentru dezactivare. Reusesc, desi nu mi-a fost atat de frica in viata mea. In cateva secunde, vin ajutoarele, care ii captureaza pe cei ramasi in viata. Eu sunt dusa la infirmerie. O impuscatura in picior e un pret infim pentru ca am prevenit Apocalipsa.


Acest articol a fost scris pentru a douazeci si saptea etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

SuperBlog 2009 - Etapa XXVI

OGLINDA-OGLINJOARA, CARE E CEL MAI BUN LAPTOP DIN TARA?


Din vara lui 2007 sunt fericita posesoare a unui notebook (nu are importanta marca), notebook care imi usureaza munca si imi confera optiuni (aproape) nelimitate pentru divertisment.

Insa stiu ca daca ar fi sa imi aleg un alt laptop, as opta pentru un ASUS. De ce? Pentru ca e o companie de incredere, cu produse extraordinare. Pentru ca atunci cand lanseaza un nou produs, nu-l lanseaza cu gandul la profit. Publicul-tinta al ASUS este omul obisnuit, nu elita snobilor, care se da de ceasul mortii sa detina o cel mai “hot” gadget al unei anume marci de computer.

ASUS mi se adreseaza mie, tie, lor, cu o gama variata de laptop-uri, notebook-uri, netbook-uri, desk-uri si altele aferente. Pot opta pentru ASUS 7M-7SO27 daca sunt pasionata de multimedia si caut comunicare rapida intre dispozitive.

Vreau sa rup gura targului? ASUS Lamborghini VX5 e cel mai potrivit. Procesorul Intel Core 2 Quad si chipset video nVidia GeForce GT 130M, capacitate hard 2X500 GB si memorie de 4096 MG ma fac cu siguranta cel mai invidiat om de afaceri la sedinta corporatiei multinationale. Mai ales ca pregatesc o prezentare in BluRay, datorita unitatii optice BluRay Combo al notebook-ului.

Sunt scriitor. Vreau un laptop util, cu sistem de operare facil, care sa-mi permita mobilitate si performata, fara a-mi incarca memoria cu programe inutile. Solutia? ASUS K70IO. Are capacitatea HDD de 320 GB, unitate optica DVD-RW SuperMulti, camera web. Il pot duce oriunde ma cuprinde inspiratia pentru romanul/ nuvela/ scenariul/ poeziile pe care le creez.

In vacanta nu doresc sa-mi incarc bagajul. Cu cat mai light, cu atat mai bine. Insa simt nevoia sa tin totusi legatura cu prietenii mei, sa navighez pe Internet sau sa fac un back-up pozelor din aparatul digital. Aleg netbook-ul ASUS Eee PC T91. Mic, flexibil, usor, cu touchscreen, este ideal pentru zilele de relaxare.

Exista o vorba: cati oameni, atatea gusturi. Azerty imi ofera o gama incredibil de variata de laptopuri ASUS. E imposibil sa nu gasesc ceva care sa se muleze pe preferintele mele, atat din punct de vedere al raportului calitate-pret, cat si din punct de vedere al performantei tehnice.


Acest articol a fost scris pentru a douazeci si sasea etapa a concursului SuperBlog, initiat de PCNews.

SuperBlog 2009 - Etapa XXV

ZILE IN PARADISUL PUSTIU


Zgomotul valurilor oceanice si tipatul catorva pescarusi ma trezesc dintr-un somn adanc, fara visuri… Deschid ochii si vad cerul luminat in portocaliu-auriu. Nu-mi dau seama daca e apusul ori rasaritul. Trece un minut pana ma dezmeticesc; realitatea ma izbeste puternic: am naufragiat!!!

Ma ridic gemand… parca mi-e putin sclintita glezna. Pasesc cu greu, cautandu-i pe restul. Lumina din jur e din ce in ce mai puternica. “Deci abia acum rasare soarele”. Ne aflam pe o insula, din cate imi dau seama. Limba de nisip are in jur de 200 de metri, iar inspre nord se intinde un paienjenis de copaci exotici. Ii vad pe M. si D. langa niste stanci. Se pare ca nu au nimic.

- Heei, sunteti bine?
- Doar cam ametiti. Unde sunt fetele? D. se uita la mine speriat.
- Nu stiu… m-am trezit singura pe plaja si…
Nu apuc sa termin, cand le vedem pe C. si pe N. alergand catre noi. C plange necontrolat. Ii trebuie cateva minute sa se linisteasca.
- Ce o sa se intample cu noi?, intreaba ea, inca suspinand.
- Nu avem nimic… totul s-a pierdut in apa, cand s-a rasturnat yachtul, intervine N.
- Pai… sa improvizam!

M. scruteaza plaja. Se intoarce catre noi si spune cu hotarare:
- Ramanem pe plaja. Astfel, vom fi in vizorul navelor care trec pe aici.
- Daca trec... completez eu, cu amaraciune.
- Trebuie sa ramanem optimisti… Tu stai locului, sa nu ti se umfle glezna mai tare. Eu si D. mergem sa exploram insula, iar pe fete le rog sa se faca utile cum stiu ele…
Ar trebui sa improvizam niste adaposturi… Imi vine o idee.
- As putea construi doua colibe, daca ma ajuta fetele. Am nevoie de crengi lungi, nuiele subtiri, frunze…
- Sigur, sigur! sar amandoua, putin mai vesele.

Cu baietii plecati in “expeditie”, fetele se intrec in a-mi aduce cele necesare. Construiesc scheletele a doua colibe, dupa modelul cosurilor de nuiele: roata mica, ce va veni deasupra, dupa care, dispun nuielele vertical, marind, putin cate putin, diametrul. La final, obtin o forma de clopot, apropiata ca model de un cos imens, impletit. C. si N. acopera structurile cu muschi si diferite frunze cazute din palmierii imensi din apropiere. Orele trec si parca ne ingrijoram pentru baietii care nu mai apar. Suntem aproape de terminarea celei de-a doua colibe, cand ii vedem pe baieti. Vin incarcati. M. a reusit sa ascuta niste pietre, prin frecare, astfel incat bucatile tocite de roca taie mai rau ca lamele unui cutit. D. a facut niste sulite cu varfuri “periculoase”.
- Ma gandesc sa incerc sa pescuiesc cu ele. Cine stie, poate prind ceva.
Ziua trece repede. Ne e foame, insa ramane sa cautam hrana dimineata.

Aud voci. Ma trezesc speriata. Fetele inca dorm. Ies din coliba si ii vad pe baieti veseli.
- Azi manacam! spune D.
- Cum ti-e piciorul?
- Mai bine, multumesc. Nu mai simt disconfortul de ieri.
Fetele s-au trezit si ele. Le propun sa mergem sa cunoastem insula. Sunt de acord. O luam incet in fata, in desisul jungle. Am la mine unul din cutitele-piatra. Mi l-a incredintat M., pentru siguranta. Aerul e incantator si proaspat, vegetatia luxurianta ne fura ochii. Vedem papagali multicolori care zboara chiar deasupra capului nostrum, vedem cateva maimute sus de tot, in copaci, sau agatati de lianele groase… O luam la dreapta, pentru ca N. aude un susur… Ne apropiem extaziate:

- O cascada!
Cascada e inalta de aproximativ 10 metri. Apa involburata se pravaleste cu furie intr-un lac cristalin. Ne apropiem si gustam din apa. E potabila, e rece! Bem cu nesat, apoi urcam mai sus, pe stanci, unde cascada a format un mini-bazin. Facem o baie buna, atat de necesara si apoi ne zvantam la soare. Pornim la drum, improspatate. Nu trece mult si dam de niste tufe cu mure si zmura. Ni se pare incredibil. Culegem cate putem, zgariindu-ne in tepi, si le asezam in poala.

Apropiindu-ne de plaja, simtim miros de… peste prajit!
- Nu se poate!
M. si D. au realizat imposibilul, au reusit sa prinda peste. Mancam pe saturate. Baietii au gasit si cativa cocotieri in partea de vest a insulei. Au scobit cateva nuci de cocos, si astfel am putut bea sucul si manca din miezul aromat. Ii povestesc lui M. despre cascada. Luam cele patru carcase de nuci si il conduc pe M. intr-acolo. Le umplem cu apa si ne reintoarcem, triumfatori.

A treia zi pe insula. N. a gasit lychee. Macar ne diversificam hrana. Avem suficiente crengi uscate pentru foc. Seara vantul sufla destul de tare, insa facem focul si nu-l simtim. Apusurile sunt incredibile: amestecul de rosu, oranj, auriu si albastru ne incanta la culme. In plus, imaginea discului solar care se scufunda in mare ne lasa fara cuvinte.
Sunt ingrijorata. Daca nu ne vor cauta? Daca nu ne vor gasi? Daca…?

A patra zi… Tocmai am mancat peste prajit pe piatra incinsa, cu garnitura de cocos rumenit. Ne pregateam sa mergem la cascada. Dintr-o data, D. incepe sa tipe.
- Vad in departare un punctulet care se misca!
Incremenim cu totii. Intr-adevar, puctuletul devine mai mare. E un vapor! Strigam si facem semne, gesticulam obsesiv. Nava impunatoare se apropie din ce in ce mai mult. Ne-a reperat! Nu trece mult timp si pe valuri apar 2 barci de salvare, conduse fiecare de 2 marinari. Suntem salvati… din paradisul pustiu.


Acest articol a fost scris pentru a douazeci si cincea etapa a concursului SuperBlog 2009 (etapa sponsorizata de Hostway), initiat de PCNews.